După lungi așteptări, veniră Nichita Victoria și Liviu Nanu la Craiova. Încep cu concluzia întâlnirii, că asta e cea mai importantă. S-a hotărât cu unanimitate de voturi că Anton merită cu vârf și îndesat să fie oltean, orice o fi însemnând asta. Nu pot să vă spun prea multe de la celebra întâlnire decât că a fost faină rău, că aș mai vrea cât mai curând și că rău ne-a mai părut nouă (Madim, Filip, Axel și Brigaela) când au plecat spre seară. Ne-am întâlnit unde v-am spus, la statuie și, ca niște gazde bune, l-am lăsat pe Anton să aleagă destinația, nu de alta, dar noi nu reușeam să ne ajungem la un compromis. Și-acolo, la o pizza proastă și o bere rece am început, dragi colegi de site, să forfecăm mărunt activitatea altora, desigur. Așa am mărturisit fiecare ce citim și de ce, ce preferințe avem și mai ales ce antipatii. V-aș face eu lista completă, dar nu vreau. Mai bine veniți data viitoare și veți afla tot ce vă interesează.
Am rămas cu un singur gând important: oamenii ăștia doi tare sunt deschiși, ți-e mai mare dragul să-i asculți și să le vorbești. De aceea vă rog eu: când vă mai împinge gândul să săriți la beregata poetului de lângă voi, gândiți-vă că s-ar putea să fie un om minunat, inteligent, interesant cu care v-ar fi drag să vorbiți față în față. Cunosc personal vreo 8 oameni care scriu pe poezie.ro și nici unul nu m-a dezamăgit. Poate și fiindcă lumea asta a poeților e mică, dar selectată după criterii drastice.
Ce să mai lungesc vorba: eu de-abia aștept să se întoarcă Nichita și/sau Anton la Craiova, sau să ajung eu prin orașele lor. Plus că aștept să vă cunosc pe cât mai mulți dintre voi într-o zi frumoasă.