agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1972 .



din singuratate
personale [ ]
mi-e frica de intrebări

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Geea ]

2004-03-27  |     | 



Doamne, tare mi-e greu in clipele de singurătate... Am inceput sa depind de toti ai mei, si cand nu sunt pe langă mine intru in panică... incep a gandi in hopuri... pun intrebari sperand ca pentru acestea nu există răspunsuri...
Am auzit că s-au descoperit genele alcolismului... Ce-ar fi dacă am duce copiii la cosmetician să le smulga genele astea? Am văzut eu, copiii au gene multe... nici nu se va vedea lipsa a două trei fire de păr... tare urati sunt adultii beti, tare schimonositi pe coclaurile vietii... Genele astea o dată smulse - nu mai cresc, nu? Stiu Doamne, biologia vorbeste de alte gene... făceam si eu haz de necaz, cu durere... prea am văzut multi tineri viteji, bravand cu betia... si chiar ma dor epavele oameni din jurul gropilor de gunoaie...Ce copii frumosi or fi fost ei... ce oameni frumosi ar fi ajuns daca le-ar fi smuls cineva genele astea...Chiar - Tu, Doamne ai fi putut face asta atunci cand ai făcut lumea in sapte zile...
Nu ma lasati singură, mi-e teamă de intrebările mele... mă biciuesc indoielile...
Eu nu ma duc niciodată să duc gunoiul... a trebuit să ajung si pe acolo, erau ai mei cu totii plecati... si nu se cădea să rămană gunoiul nedus...
Doamne, ai făcut om după chipul si asemănarea ta... asa am citit eu in Biblie... Pe drum, pana la gunoi m-am intalnit cu un băiat frumos ce vorbea urat si singur... in fata tomberoanelor era o fatucă ce se clătina strasnic pe picioare, avea privirile duse... bolnavă sărmana... se uita cu jind la doi bătrani beti , intinsi a somn-comă langa tomberoane...
Doamne, si acestia sunt oameni nu-i asa?
Nu, vă rog frumos nu mă mai lăsati singură, mi-e tare frică de intrebările pe care nici nu vreau să le aud...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!