|
RADIO Agonia
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
 Texte Recomandate
■ ​prolegomene la un plan de acÈ›iune conceput cu aportul persoanelor cu dizabilități
■ Băiatul meu
■ masă pentru două persoane È™i un gol venit de nicăieri
■ ​un poet îmbrăcat în negru È™i mortierele sale ca doi dobbermani pe autostrada prin mare
■ Copacul din hazardul acestei inimi
■ ptiu
■ Cum e muÈ™tarul pe mic
■ Măria Sa Nesomnul
■ Crepuscul
■ să nu mori niciodată când sunt prezidenÈ›iale
■ Capcană
■ mamă moartă
■ Unul dintre avataruri
■ tragedie greacă
■ în pod ard niÈ™te fotografii cu tine
■ ​Mahmur în lanul de secară, Vasile dă cu ochii de trei graÈ›ii, către seară
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop

Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
poem țiuit  personale [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de ioana negoescu [ioanan ]
2004-08-12
| |
Am încetat să mai caut vreun semn al trecerii mele
cu timpul mă voi ghemui în această uitare ca într-un uter bolnav
de acolo voi striga tot felul de vorbe care neajunse la tine vor părea cântec mut
Am încetat să mai sper într-o moarte fără sfârșit
așa cum nu mai cred că există undeva vreun început în circularul și dansabilul rut
absențele tale se întețesc ca ploile toamna
pe când eu scriu acest jalnic poem țiuit
despre un ceva devenind nu știu cum altceva;
acum numai tu poți să-mi spui care cuvânt dă să moară
și caii se împușcă, nu-i așa?
|
|
|
|