sunt ani de când veni întâmplarea
în calea vieții-mi să te aducă
să tulburi totul precum marea
la mal corăbiile aruncă

necazuri se-adunară în treacăt
în lumea plină de blesteme
și totul doar într-un geamăt
când gândul vine să te cheme

te-ai așezat pe un nimb de stele
din constelații anonime
iluminând zilele grele
și răul transformând în bine

în încleștarea vieții sfântă
lipsită pururi de cuvânt
te rog atât: mai stai și-ascultă
atât mai cer doar, atât.

(19.01.1988)