e asa liniste aici... sunt doar eu prin o mie de suferinte si chinuri, sunt doar eu prin o mie de saruturi si fericiri, sunt doar eu, o pasare arsa de razele lumii, sunt doar eu ce aud in surdina sfintele note ale unei melodii triste, sunt doar eu aici luptandu-ma cu linistea ce ma macina, sunt doar eu leganand mortii in brate...
e asa liniste aici... si la fel de liniste e si acolo unde tu iti tarasti trupul obosit prin maracinile vietii, te pierzi in bratele intunericului, esti doar tu acolo cel ce suferi din dragoste, esti doar tu acolo caruia ii zboara gandul in negura unui nor, esti doar tu acolo ce iti speli aripile in sangele celor rai, esti doar tu acolo ce te cureti de pacate smulgandu-ti inima din piept...
e asa liniste aici... e asa putina lume... e asa frig si umed... te astept sa ma cauti printre suferinti si pacate, te las sa ma cauti prin praful ce ma intoxica, te las sa ma cauti in groapa plina de morminte negre, te las sa ma cauti in urmele pasilor vremii, te las sa ma cauti ca sa ma salvezi de mirosul apasator al mortii, te astept sa ma invii ca simt ca ma sting in chinuri cumplite...
e asa liniste si totodata strigatul meu se aude vag la urechile tale... iti strig intr-una ca te astept si ma sfasii de stancile de pe care cad si stiu ca tu esti acolo spalandu-ti aripile si te strig... ma murdaresc de sangele celorlalti, fata mi-e hidoasa si neagra si o privesc in oglinda si nu ma recunosc... in piept e liniste, e balndete, e violenta, e mila, e dorinta de razbunare, e pasiune...
e asa liniste incat aud cum ma sting in mijlocul ploii moarte, e asa liniste de tot ce e in mine striga si se zbate si se sfasie...
te strig cat pot de tare, vino si salveaza-ma... nu iti rupe aripile...