Desi exista multe soiuri de oameni, si dumnezei diferiti in inima fiecaruia, totul se reduce la un singur lucru: o gramajoara de secrete. Iar bataia inimii ti-e nevremelnicul simbol! Secretele imbunatatesc prezentul prin noi, si au anumite semne care ne ghicesc viitorul. Ce bine ca drumu-i scris si nu poti sa te pierzi intre atatea semne! Si imediat ce te pornesti sa umbli, deja recunosti drumul.
Secretele noastre cresc in miezul zilei si dorm in tacerea noptii. Constiinta diurna dezvaluie ceea ce limbajul visului vrea sa ascunda. Secretele sunt eternitatea contemplandu-se in oglinda, in fantana. Oriunde rasar doua perechi de ochi si se-ntalnesc in fata fantanii! Dar omul nu e doar privire. E si cel ce nutreste patimi, dorinti etc. Si iti infingi unghiile in ceturi, intr-un ireal pe care il iei drept real, drept o stanca de zapada. Ceata care se topeste se va ridica si se va ingramadi intr-un nor ce iubeste deriva arbitrara, ca ploaie recazand pe sol, secretele noastre cu nimic de ceata deosebindu-ne. Si incepi sa ai comportament de pisica, sa te rogi sa-ti ploua cu soricei ideatici, sa incerci sa descifrezi secretul celuilalt.
A trai inseamna a crede in secrete; dar inseamna oare aceasta intotdeauna, si a le intelege? Invatam zilnic sa nu intalnim omul la suprafata, ci in al saptelea sau etaj al sufletului si cugetului, in visele mistificate. Acolo simti cum veninul se transforma-n apa pura. Primim un semn chiar si cand buzele celuilalt zambesc! Si ne dorim ca ceilalti sa zboare cu aripile noastre, sa ne simta fiecare pana.
Mastile de zi-cu-zi ascund mistere adanci. Plutind dincolo de exercitiul celuilalt nu distingi hotarul dintre oameni, dintre gradinile lor. Uneori, vantul serii ne ofileste trandafirii, ne uita secretele. De la anumite persoane ceri un peste si ti se da un sarpe, altceva nu au de dat! Si-ti dai seama ca umbrele pe care le vezi sunt carcase de oameni. Omul nu se mai afla inauntru! Si obosim sa-i tot acoperim pe cei ce ne ruineaza imperiul! Cine poate iubi turma in care omu-i golit de substanta, de secrete?
Ce himera este omul! Ce haos, ce minune! E stapan peste toate secretele din lume, vierme al pamantului, glorie a cosmosului...Iar zeii sunt invidiosi si urmaresc la televizor tot ce se reflecta in casa lor! Din Casa secretelor lumii, unii oameni sosesc zambind si pleaca razand, altii vin plangand si pleaca inlacrimati. Acolo se stie ca limbajul nostru comun e ca toti sa ne intelegem inimile. Secretele ne ajuta sa credem in visele ce se repeta. Altfel, totul ar fi in zadar! De ce sa mai intarziem, hai să ne amestecăm secretele!…

Si toate se repeta in mine, intre un alt rasarit si un alt apus de soare. Secretelor, de vreme ce ma iubiti, acceptati sa imbatraniti alaturi de mine. Vreti sa dezertati de la destinul vostru, sau va e teama ca veti fi amestecate?