Aștrii de argint
Îmi mușcă din față.
Atingerea în carne le simt
Și privirea rece în gheață.

Un pas să mai fac
Pe linia subțire?
Am să tac
În infinita cumpănire.

Nu mai sunt bolnav,
L-am lepădat pe om.
Privesc un vis cu un arab
Culmea, cu un pahar cu rum.

Am sîngele bolnav de fantezie
Sugrum c-o mînă soarele amar
Am să transpun în poezie
Ce nu s-a scris într-un ziar.