Tiparit cu iarba proaspata e ziarul,
in formele lunii, in menghina florii,
plin de roua ultimelor stiri,
de capitularea muntilor, de-apogeul
carnii nestirbite-n erezie,
de culori nascinde. Cineva ne spune
ca moartea e de hirtie si ca hirtia e de moarte.
Nascocirile migreaza-n monumente,
viata-n teorii utile.
Doar vestile se sacrifica: un ospat
cu care zilnic ne-mbiem pe noi insine.
Pamintul maninca ziare pina se satura.