după ziua nichitei
nu rămân decât vicii și sincerități
prorocirile întârziate
își fac loc printre cuvinte cu unghiul coatelor
sfâșiind coastele inocenților și palavragiilor
cu armonii sfioase de ceteră și lâncezire
într-o noimă ambivalentă

cetatea de piele are turnuri cu ochi de bau-bau
numai astfel singurătatea îmi rămâne întreagă
cocoșul de talbă valsează cu vântul
și iată vrășmașii
mă găsesc nedemn pentru a mă învinge

am un buzunar de mărunțiș
îl împart pe străzi la întâmplare în urmă aud
să fie pentru sufletul cui vrei tu maică
și eu știu că port în suflet
toate măicuțele taumaturge

unde te duci om bun
vrea să știe o prietenă eu nu o aud
îi citesc
buzele deșirând masluri pentru ceilalți vii
îi spun că inima e un creion chimic
râde și scrie numele meu
lângă numele tuturor celor dragi

care nichita mă întreabă
ce contează
numele ăsta a murit într-un înger nevag