Sparg castane-n sunet surd
în timp ce-alerg prin casă.
Mi-e foame, nu mi-e somn și am un gând
în noaptea răcoroasă.
Caut umbre printre coji
în timp ce dispar vise,
ochii îi simt aproape scoși
căci le-au vazut ucise.
În van tot scriu scrisori de-amor
căci rămân necitite,
sunt înțeles greșit și uneori
toate, îmi par mărite.

Sunt două minți pe-un singur vers
ce-aleargă într-o mâna
și se opresc încet, din mers.
Gândurile se-adună.