agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-02-16 | |
1
he mea hanga na te atua i te timatanga te rangi me te whenua la început, dumnezeu a făcut cerurile și pământul încet ne iubim precum valul în refluxul uimirii trecem încă o zi disconnected from rotorua dincolo de marginile pe care nu le-am avut niciodată amnestic tălpile tale măsurate în număr de pași pe noapte descompuse nervuri cu sângele curgând în fișicuri până la magma transparentă acolo de unde încep toate poemele in utero 2 numele meu nu e paikea durerile mele nu țin de mână un dumnezeu atua norii mei nu acoperă insule nu decojesc de ploi toamne nu știu kia ora bună seara mulțumesc bună ziua ma te atua koe e tiaki dumnezeul lor să te aibă în pază 3 a ka ki te atua, kia marama: na ka marama dumnezeu a zis: să fie lumină. și a fost lumină până la el scările sunt rotunde transparent pasul îmi alunecă spre un cer demodat am dori să avem pereți spre care să ne putem întoarce nordul și pietrele neștiutului templu să-i atingem cu degetul nervurile inimii 4 a ka kite te atua i te marama, he pai: a ka wehea e te atua te marama i te pouri dumnezeu a văzut că lumina era bună. și dumnezeu a despărțit lumina de întuneric nu îți vorbesc despre cai astăzi se poartă la încheieturi brățara de ametist și teoria conspirațiilor în dreapta merge un ceas oarecare după linia roz ei și poartă cu sine diminețile mele mereu cu o oră în minus orizontul mai aproape de stânga ai spune că ține sfoara pe care se înșiră o samă de mărgele pictate din găinușa cu număr de aur 5 iubitul meu scrie poeme străveziilor zile la încheieturi poartă cercul de chei pentru ușile noastre de inimă și doar el știe cum să întindă sufletul peste sacul cu norii lui Dumnezeu pentru ca ploile să fie margine alburie tristeții astfel a fost o seară și apoi a fost o dimineață 6 na ka mea te atua, kia whai kikorangi a waenganui o nga wai, hei wehe i waenganui o nga wai dumnezeu a zis, să fie o întindere între ape și ea să despartă apele de ape pe drumul oaselor aceeași lungime de la umărul stâng până-n vârfuri aceleași prin care îmi spune bună dimineața și seara desenează hașurată în orange inima lumea e o minge orange scrie o prietenă și noi râdem cu un D mare de la un dumnezeul de după punctul de rai și punctul de fugă din iadul cu bărbații mai lungi ca femeia cu muguri pe coapse 17 iubitul meu coase luna de cer apele cresc nenăscutului vis doar mâini pentru alte și alte nespuse cuvinte dumnezeu i-a așezat în întinderea cerului, ca să lumineze pământul femeia punct avea dimensiunile egale cu noaptea 4 din uter pământul acelorași nuanțe se scurge michael și-acolo se moare la termen pe deget se moare în țara unde nici mâini care seamănă nici ochi nu există și nici cranii nu poartă o talpă de înger pe sânul absinth umărul curge botezul numelui tău veghe în femeia divină iată istoria cerurilor și a pământului, când au fost făcute doamne sfinte cum se târăște pe iarnă un apus în nuanțe magenta
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate