agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-02-18 | |
Salas mizer al sufletelor toate, toti ingerii plecati deasupra noastra,
Ingenuncheati pe sticla sfaramata, saruta rani murdare si-si plang destinul crunt. Au aripile frante, zdrobite de pamant si urla de durere cantandu-si toti povestea. Cununi de spin despica fruntile lor albe si ploua peste noi cu sange, teama, moarte... Iar eu zac putrezita privindu-mi scena mortii Inca respir, traiesc, aud si simt durere, dar rad de ei, de cei ce ma alina, Ei demoni tristi ce ma saruta, ma mangaie, suspina. Cata iubire e in noi, acum ca e sfarsitul si cata mila, cate lacrimi, cate destine planse, Iar ceasul ticaie haotic cu limbi mancate de rugina si se sfarama peste timp, Trecut, prezent, viitor. Nu mai avem acum vreo vina ca nu mai existam. E inceputul unei ere, incepe-un nou sfarsit, cand vom uita de existenta, Nu va conta ca am murit... Haideti sa sarutam pamantul, sa sarutam lumina! Sa-nchidem ochii-acum cu totii sa ne iubim murirea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate