și totuși
nu există antiteze

doar eu
mă plasez obsesiv
în centrul
tuturor lucrurilor

uneori vesel
trist uneori

vezi tu
milioane de raze
străpung trupul
vai sufletul meu
după o tristă geometrie spațială

doar sfera aceasta
demonică
doare

deci vină copilă
dă-mi
aripi în soare
să sărut cu tâmpla
iar
eterna mare