Nocturnă,
23 Aprilie,
Muntele Sfânt,
Vârf-Retezat,
Tribuna moroilor,
Fâlfâind pe limbi de melițe,
Cu fața la fata copac-
dreaptă și goală în vălurile florilor veșnice,
Așteptând...
Marele derby:
Iarnă-Vară.

Eu-căpitan de echipă,
Vărsător călare pe calul cel alb,
Mereu c-un balon la picioare,
Uneori sferic, alteori altfel
Alerg pe gazonul de iarba-strabunilor,
Ispitit de dragonul cu perlă-
nesătul de săngele copilăresc al fecioarei.

Alerg.

Fluieră vântul.

Mi se arată cartonașul nigredo.

Pentru o vreme sunt suspendat.

Dioclițian mă invită în peșteră.
Sunt tras pe roata cu spini
(încălțat în potcoave,
îmbrăcat în varul nestins)
Mi se dă să beau:
Apa slugilor, apa morții.

Albedo-rubedo, înviu.

Repriza a doua, intru un joc:
Dribling,
Lovitură liberă,
Corner,
Penalty,
Sulița de 11 metri,
Șutttt...
Golul efect,
Cauză în plasa viitorului-
Balaurul încă o dată răpus,

Eu, galben-Ra,
Ridicând Cupa lui Graal
În acordurile roșii albastre
"Deșteaptă-te române
Din somnul cel de moarte"...

Tata verifică scorul pe tabela de marcaj...
Fecioara îmi mângâie parul
Darul lui Dumnezeu, un prieten:
Eu cal alb, el cal verde.
Tribuna moșilor în picioare,

Peste lumea deal-vale,
Primăvara vărsând din carafe
Apele Sfântului Gheorghe.