pe cerul inimii mele
zboară-n stoluri cozi de stele
ca arca prin dardanele
toporișca prin surcele
n-am văzut de când mă știu
îngeri albi proptiți în frâu
botezați cu foc de râu
și zburând liliachiu
peste garduri de cuvinte
peste mintea cea din minte
înjurând de cele sfinte
și adulmecând morminte
îngeri albi ca visul meu
evadați din curcubeu
ca s-adune leu cu leu
să plătească-un prometeu
zămislind foc după foc
pentru-al zeilor soroc
plânge-n soare un prooroc
scărpinându-se-n ghioc
și apostrofând un nor
ce-a trecut pe semafor
înecând un muritor
cu apa de la motor
îngeri albi cu munți la tâmple
povestind ce-o să se-ntâmple
cu metaforele tâmpe
care au în nas un ghimpe
împungând în cap poeți
de cuvinte hrăpăreți
(ca găina de ereți)
îmbrățișând la lopeți
ce-ncarcă ideile
albăstrindu-și șeile
palimpsestând pieile
și uitându-și cheile
de la temnița gândirii
îngeri albi ca trandafirii
ce se nasc din legea firii
îndulcindu-ne zefirii
să sufle inimii mele
cuvinte rupte din stele
dintr-un smoc de micșunele
propovăduit de iele.