Puteai să treci prin altă parte
Și aș fi fost ce-am fost și ieri.
Ai trecut zidul ce desparte
Apărând brusc, de nicăieri.

Zid peste inimă, de pază
Să nu mai treacă stări, dureri
Și-ai venit tu, precum o rază,
Luminând bezna cea de ieri.

Ești ca o dulce fantezie,
Să nu fii crudă, nu-s povești.
Mi-e teamă, dar.. ce-ți pasă ție?
De-ai ști ce-ncântătoare ești!

Precum e noaptea cu misterul,
Cu stele verzi, strălucitoare!
Superb, magnific este cerul
În zori, la răsărit de soare.

Floare cu petale fine,
Gingașe buze însetate
De rouă-n dimineți senine,
Dorind nectar pe săturate.

Ce vină am dacă-mi ești dragă?
Fă-mă să plâng, să rabd, să tac.
Orice durere va fi vagă.
Te plac și gata, ce să fac?

Spune-le basme… sau cum vrei.
Desene animate pline
Cu zâne, zmei și șoricei.
Eu spun ce simt, tu râzi de mine…

Unii nu vor vedea pădurea,
Că stau copacii paravan.
O voce parcă strigă-aiurea:
Tâlc? Rimă? Sau iubire-n van?

Eu nu mai sunt ce-am fost și ieri,
Îți mulțumesc c-ai apărut.
Tu, floarea mea din primăveri,
Petale scumpe de sărut…

Poți tu să stai nepăsătoare,
Când eu te plac mult, mult de tot?
Și de vei sta… ce mă fac oare?
Aș vrea eu basme… dar nu pot!