agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-03-31 | |
Aș vrea să-ți spun cuvinte, să te facă să plutești,
Vorbe dulci care dezmiardă și te-ndeamnă să iubești. De-o dorință arzătoare să fii cuprinsă dintr-o dată, Să fii dezbrăcată tandru și apoi mult mângâiată. Și atunci când îți simt dorința din a ta privire caldă, Eu te-ntind ușor pe spate, ai mei ochi duios dezmiardă, Simți în tine focul magic, așa cum n-a mai fost vreodată. Toată ești numai dorință și simți că ești udă toată… Ca prin vis, constați mirată: “Vai! Sunt goală… ce ciudat! Am simțit doar mângâierea, oare când m-a dezbrăcat?” Sânii s-au făcut ca piatra, pe-al lor vârf simți cum se zbate, Bătând din aripi mii de fluturi… eu o fac bătând din pleoape. Simți cum ale mele buze trec fierbinți și umectate Peste pielea ta gingașă… Corpu-ncepe-a ți se zbate, Respiri din ce în ce mai tare, suspine scoți de fericire, Simți că ceva-ți inundă corpul, ești plină toată de iubire. Și gura mea ce te sărută, coboară tot mai jos, mai jos, Se-oprește-n locul cel mai intim, și-ți soarbe părul mătăsos. Buzele-mi frământă sexul, simți că te pierzi, că-nebunești, “Câtă-mplinire și plăcere” – spui în delirul ce-l trăiești. Parcă pe-o culme-naltă ajuns-ai, plutind, de-acolo te-ai întors, O moleșeală te cuprinde și trupul ți-e de vlagă stors. Deschizi ochii încet și tandru, tu atuncea mă privești, Văd în ei recunoștință… nu-i așa că mă iubești? Mâinile-ți catifelate și cu degete subțiri Îmi cuprind fin obrajii, și-mi vorbești doar din priviri. Mă tragi ușor și melancolic, însetată-a săruta, Dar te-oprești brusc și tresari… ce s-a-ntâmplat, iubirea mea? Și-atunci îmi spui: “A! Nu se poate! Noi dragoste nici n-am făcut! Ce-a fost, a fost doar un preludiu, atât de dulce și plăcut. Cred c-o să mor de fericire… dă-mi gura! Vreau să te sărut, Și vreau ca să te simt în mine. Ce-a fost, a fost un început…”
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate