Atâta dragoste-i în tine, ca un vulcan mocnit...
Acel ce te va strânge-n brațe, va fi preafericit,
Iar de va ști să fie tandru, vei ști cum să-l iubești.
Doar dezmierdată de tandrețe tu... i te dăruiești.

Dragostea ta neprețuită e o lumină vie...
Suflet duios, cuprins de dor, ca o melancolie,
În suflet de-ai simți alint, ar fi... rază de soare,
Iar mângâierile pe trup, delir sublim, savoare.

Nu dușmănești și silă-ți e de cei ce dușmănesc,
Iar banii n-aduc fericirea și nu te-ademenesc.
Orgolioasă, nu te lași călcată în picioare,
Mândria ta să n-o atingă nici chiar firava floare.

Tu nu aspiri la fală, nume, rang sau celebritate,
Modestă... iar cu cel ce-i vrednic, deschisă ca o carte.
Ca o lupoaică-ți aperi puii, maternă-i ocrotești,
Căci ei ți-aduc senin pe buze atunci când le zâmbești.

Așa te văd eu, draga mea, de-aceea îndrăznesc
Umil să-mi plec a mea privire... și să-ți mărturisesc
Că dragă-mi ești și te ador, și-n versuri ți-aș cânta
Iubirea... caldă ca sărutul de „ieri” pe mâna ta...