alergam spre obișnuita ședință
de aritmetică a vieții
cu cifrele doldora
în ghiozdanul timpurilor
ascultând nelipsita lapidație
din glasul secundelor
- asasini crescuți pe
mormântul nisipos al clepsidrei
càini miniaturali invizibili
ucigându-și frații
din orfelinatul timpului -
când

sublimul hieratism al rugăciunii
transborda un tunel
săpat cu sângele satisfacției hedoniste
a întunericului
(lasciate ogni speranza
voi ch' entrate)
când

autosuficiența mioapă
emasculație a cuvântului
ciopârțea scara virtuților
bâjbâind la picioarele transcendenței
scormonind cu bastonul
trama pildei
(revoluție estetică să fie?!)
când

o sclipire de stea
ca un hierofant al cerurilor
ne-a inițiat în tainele
orizontului auroral
al reconcilierii finale
timp-templu-trup-suflet
când?