Cu prietenii alături


Am venit încet printre seri
cu jocul copilăriei tîrît după mine
prin coridoare de școală
cu zîmbetul de clor și culoare crem,
prin gări mirosind a uleiuri
și a patrie,
prin tranșee într-o vară.


cu limbile lui de încordare,
ori de bucurie,
mereu mă vedea un ceas
în fiecare școală
și în fiecare gară
sau la mîna amputată
a unui soldat


coborînd așa printre seri, într-un container
am văzut un înger,
privea ceva pe cer
și mai lăsase din cuvinte afară.
probabil să învețe
cum tace pămîntul.


cîinii trăgeau de ele
ca și cum ar fi tras de mațe
sub zidul abatorului
care hrănește orașul.


îndrăgostiții lipiți pe sub seri
nu-l mai lasă pe timp
să treacă printre ei
și și-au găsit cîteva frunze
să le despartă cu piciorul.


retras prelung, din întîmplări banale,
aștept.