agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-04-11 | |
Poemul de pluș
Părăsite de dorință și de haine totodată, după ce au iubit în camera lor pe întîmplătorii bărbați, femeile au un mers atins de sensuri. sînt toate ca o frumoasă regină trecînd încet prin mintea căpitanilor duși în războaie spălate cu noroi și sînge dinaintea istoriei și melancolizați de gloria curții. în pat se gîndește cel mai bine viața! stai așa pe spate și vin pe deasupra în săruturi ore din zi și altele din noapte să înmulțească lîngă tine timpul(.) la capul patului, spre lume, cam pe unde e veioza, doarme un înger, pe care îl deranjez cîteodată cînd mai întind mîna după o carte sau după o femeie… și ca un convoi de camioane poetice trec fluturii aceia de pe pliculețe de carton cu zilele pe aripi. melancoliile mele, melancoliile tale le împing în tine, intelectuala mea, să nu le mai scoată de-acolo nici șampoanele roz și nici copiii tăi. doar alte realități mai vreau să coboare în oraș, învingătoare peste cadă. așa ți-am vorbit cînd tu doreai să știi despre mine. nu te-ai mulțumit doar cu vorbe, și acelea poetice. m-ai chemat în camera ta de poveste, unde intrase într-o dimineață pe fereastră și cîte ceva de prin lume și se așeza acum la întîmplare peste ce aveai prin casă: televizorul pentru plictiseală, un casetofon să devenim romantici, masă, scaune care nu folosiseră la nimic pînă atunci și parchet lăcuit… lîngă ușă, înveșmîntat ca un prinț cu o perdea roșie din hol, îți apăsam sînii cu pieptul ca pe niște cuvinte sexuale cu mîna. și cînd cu degete te-am ocolit pe șolduri răzgîndindu-mă întruna încotro s-o apuc, am uitat de toate, și-n ce țară mai trăiesc! ce importanță mai avea cînd te mîngîiam acolo, la-ncheietura lumii, mult pe exterior, ca pe un fluture mare, să nu mai poți zbura… șoptești și acum lipită de gîtu-mi vînos: “apoi ce urmează?”, de unde să știu eu, ce,-s ghicitor, poate vreun cutremur!, ”ce vrei să faci cu mine?”. și acum aud semanticul răspuns atîrnat c-un zîmbet peste umărul tău: dorința, fata mea, hai, pune-ți-o! am fost emoționat de jucăriile tale de pluș așteptîndu-te seara pe pereți și pe pat, așezate de tine de mult pe evenimente și specii. și toate te așteaptă să-ți amintești plăcut de ele cînd vii obosită acasă… mă chemaseși atunci cu gînduri cuminți, să-mi vorbești despre tine, supărată puțin, că bărbații nici nu știu, nici nu mai au răbdare (să asculte). vorbeai atentă, ca nu cumva să greșești în fața mea de scriitor cuvintele ce ne apropiau firesc, sentimental și aveai acea siguranță (nearsă) că te-aș înțelege deplin. ne plimbam așteptarea în copilăria ta frumoasă și te lăudai și tu puțin cu cît de bine ți s-a articulat personalitatea la casa bunicilor tăi. și să mă ierți că am considerat pînă la urmă amîndoi că jucăriile acelea ți-ar sta mai bine sub spate. în mintea mea a fost…doar o imagine poetică – viața ta de pîn’ atunci, noi, copilăria, toate, să-ți folosească și ție la ceva… te priveam răsturnată în gîndurile mele și lungită somnoros pînă la marginile realității. ea începea de la pătura verde încolo. pe piciorul tău stîng îmi plimbam voia cu atingeri lungite și genunchiul tău obosit părăsise plușul pentru marginea mai dură a patului. așa se caută cîteodată confortul în pat, de la părțile moi înspre tare… și acum te aștept pe pereți și pe pat, ca o jucărie de pluș primită de tine la un eveniment anume. aș vrea să te-ntîlnesc, într-o zi sau într-o seară, la o terasă sau la semafor la Parîngu’ și să-ți spun la ureche, așteptîndu-ți culoarea pe care să trec, dorința aceea pe care ți-ai pus-o… și dacă o să te măriți și bărbatul tău n-o să mai vrea la casa cea nouă jucăriile tale de pluș, o să te ridic pe palme pînă la mîinile cerului care-mi apasă aceste cuvinte… |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate