agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-01-12 | |
Ascunde-mă în inima ta
PaDaS O plajă ce absoarbe benedictinul stărilor noastre perturbă culoarea închisă a stări sufletești, e o plajă de-o culoare specială, un amalgam curajos și șters de atâtea urme iubărețe , e un roșu ruginiu, e o plajă pustie prin aparență. Acolo mă regăsesc pe mine, acolo e plaja sufletului tău, acolo trebuie să fiu eu să pot atinge frumusețea ta, să mă pot răsfăța din bunătatea ta. Pribeag mă arunc prin inima sufletului tău… deși nu pot să zbor tu mă conduci spre înălțări… petale de trandafiri roșii zăpăduiesc plaja roș-ruginie, curate suflete ne cântă a noastră melodie .. răsună prin întreaga suflare a noastră fiecare cuvânt …desprins din vorbe sufletești, din suflet de o fată ingenuă ce joacă piesa vieții sale, un suflet fervent ce prinde viață să poată asista, eu mă pierd în lumina preumbră a candelelor stelare, venite a fi martori la cununa noastră iar stelele căzătoare acum devin confete, uit de tot și îmi e frică de singurătatea ce apare, mă pierd , totul pare prea mult pentru sufletul mea, ce singura vină ce o are ..este ce-a de-a te iubi pe tine… o fervoare interioare apare, o emoție de tine, emoția de-a deveni al tău și tu a mea, rătăcit și puțin intimidat zăresc o umbra albă ce mă călăuzește, e însuflețită de noapte, e ta îmbrăcare…e a ta culoare de mireasă. Într-o clipă devin etern al tău, rămas pe veci în inima sufletului tău eu ți-am jurat dragoste eternă...aici am devenit al tău suflet cununat, aici sunt liber să mă exprim, aici tu mă înțelegi, tu mă asculți cum nimeni nu ar putea s-o facă, tu mă protejezi cu a ta nepătată frumusețe interioară, o neîntinată iubire atinge al meu suflet, suflet mult prea sărac pe lângă bogăția ta, îmi transmiți semeție, mă faci să mă regăsesc în ea, îmi transmiți semeție, atunci mă trec fiorii unei revelații ce ar putea apărea și atunci mă rog zilnic să mă închizi aici iar cheia mistificată a sufletului s-o arunci pe drumurile fără întoarcere, departe, cât mai departe în urmă. ADIO LUME.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate