compasiunea mea era plecată
eu îi iubeam și nici până astăzi
nu fac vreo diferență
însă el a crezut că poetul e o jucărie
uitată în spatele casei
mereu înconjura casa
doar-doar ma va afla

compasiunea mea era plecată
și eu fără gesturi fara surâs
mulțumind tuturor mă retrăgeam
de spaima frigului ce mă amenința
că-mi pune ochi de sticlă

cu umeri numai găuri cu pieptul
numai găuri cu trupul
din toate părțile-mpușcat de frigul
care voia să mă transforme
într-o lecție de orbire
mulțumind tuturor mă retrăgeam
ca și cum nimic nu s-ar fi-ntâmplat