Urc muntele-n sus si mi-e teama
Ca n-am sa ating al meu tel
Privesc chipul tau trist de mama
Cu gindul spre-al ei "baietel".

Si stau obosit in poiana
Privesc la natura ce cinta,
Zaresc chipul tau dulce mama
In florile-ti albe de nunta.

Ma-ndrept linistit spre izvorul
Si cad ca e viata in el
Te vad cum te-ncarci tu de dorul
Copilariei din el.

Ma-ntorc spre padurea eterna
Privesc linistit spre copaci,
Te vad parasita , dar demna
Te-ascult insa tu vrei sa taci!.

Arunc iar privirea spre stinca
Golita de-al apei suvoi
Te-admir si admir a ta munca
Cu tot ce-ai facut pentru noi.

Privesc departarea sinistra
Ma-ntorc si privesc iar cu dor
Ai fost si ramii tot mai trista
Si-argint ai acuma in par.

Mamei mele
17/01/2002