agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-04-27 | |
poem(s)
Iartă-mă, prietene, sunt atât de singură încât sunt nevoită să-ți trădez existența trebuie să-i spun lumii că ești aici, lângă mine, că mă-nsoțești mereu în lungile mele peregrinări prin viață, că ești copilul meu, tatăl meu și omul meu cel drag, adică tot ce-i trebuie unui însingurat ca mine chiar dacă nimeni nu te vede și nu știe cum arăți la față, nici ce vârstă ai, nici ce haină porți nimeni nu te poate nega, nu-ți poate reproșa absența căci această prea-ntinsă peste timp așteptare țesută îndelung din clipe triste și mai triste, din plictis și din firul dezlânat și fără capăt al căutărilor de sens; nu, această așteptare nu putea să nu prindă contur – o formă aleasă umană, cu numele tău, iubite prietene Cips doar atâta suflet și atâta inimă am lăsat să se-nchege în preajma trupului meu gol, în locul lor intrând în grabă frigul, scepticismul și nostalgia! am plâns îndelung clipa acestei chinuitoare dezvăluiri, dar altfel te-aș fi înșelat, iubite, am atâta nevoie de prezența ta ideală de atingerile tale suave, halucinante și atât de perfecte încât nu mai vreau să știu care dintre noi e cel văzut și cel nevăzut, ah, Cips, tu mă vei supraviețui, recunoaște, îmi vei fura visul și vei pluti aproape fericit cu zâmbetul meu pe buze râde, râde, căci a ta este împărăția mea, ți-o ofer o dată cu durerea și bucuria acestei neînțelese neliniști.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate