Lucea o umbra pe peretele gol
O raza de soare o atinge,
Dispare ca o pata de petrol
In marea vietii ce vesnic plange.

Umbre ce fug, apar si dispar
In camera moarta, un dulce-amar
Din veac in etern, in infinit
Din camera in cosmos nedefinit.

O umbra alba apare in aer
Un fum o incojoara si-o trage
Sper celalalte umbre, ce usor pier
Un sunet de usa, un zgomot ce plange...