Am deschis ochii și erai acolo…

Te lăfăiai
Pe inima mea
Ca pe o largă sofa imperială
Trupul îți aburea metaforic
Aidoma primei cafele a zilei
Iar între buze
Îți răsărea un crin sângeriu
Mirosind a migdale amare
A viață și moarte
Blestem și uitare

Cât de aproape era dezmățul de tine
Ifigenia
Și cum îți împletea șarade
În părul mai vânăt ca luna
Ca un lup bezmetic
M-am furișat înspre cătarea puștii
Tale