Ce regăsire triumfală după un sfert de veac aproape!...
Îți mai aduci aminte, mare, de-Argonautul epigon
Ce-ți fragmenta imensitatea
Într-un caiet de versuri șchioape
Și-ți profana tridentul clasic cu simple urme de creion?

Aceeași rece-mbrățișare de-albastru, violet sau verde,
Aceeași mută întrebare "de ce?", "de unde?" și "de când?",
Și-aceeași inutilă goană spre orizontul ce se pierde
În golul circonflex din care pornesc Sirenele cântând.

Te regăsesc aceeași mare, cu-aceeași tragică poveste,
Cu-aceleași vânturi vagabonde,
Cu-aceeași lună cap de mort
Și-același glas care mă cheamă, -
Deși mi-ascunde cine este:
"Sosesc corăbiile, vino, să le vedem cum intră-n port."