trecutul se ceartă cu omul și merge
la țară,
să mulgă laptele din clipele vii
rămase fecioare

ia-mi așii din păr,se joacă în doi
fi tu treflă,
cât timp eu molfăi fraudulos
inima neagră

doar n-ai să mă uimești tocmai acum
către moarte,
cu fracția redusă la absurd
a unui surâs