Cuvinte lipite pe tîmple cu palma


Cu toamna nici pe palme, nici pe buze,
doar în ochi,
te văd alergînd în viscolul serii
printre arborii goi,
eu – soare plecat alergării tale –
am o întreagă noapte să îți spun...


și văd cum timpul cu o mînă
omoară amintirile
și cum mai schimbă-n noi
din sensul omenirii...


iar cu o alta ne împinge-n moarte.
femeie, pierzîndu-te de umbră
și de urmă,
ți-aș face o urare
să-ți fie de oprire.
din gîndul meu începe
cunoașterea lumii
venind cu pași nehotărîți, cu milă
și tăcere
către îmbrățișarea noastră,


iar respirarea pluteste pe lacuri
ca o pasăre albă
în așteptarea acelui cîntec
al marginilor apei...