deși m-am dezbrăcat de goana sângelui,
tot alerg la Manole să îi desenez
cu unghiile înfipte-n norii-copii,
un zid de carne și-o rugă
miros iar a legendă și-o ctitorie
mi se prelinge din mâini
îmi cresc icoane pe glezne
respir prin crăpăturile cerului
frăgezesc lumea din priviri
și poate o condamn voit
să mă iubească.

așa se ridică marile edificii trupești -
cromozomi revoluționați de-o încordare.

(în spatele fiecărei femei de succes
stau un bărbat inteligent și-o nechezare)