agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 8157 .



Sătulul si flămândul
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [VASILE_MILITARU ]

2005-05-09  |     |  Înscris în bibliotecă de Valeria Pintea



Nascut in zodie ferice, ca toti acei de-un neam cu sine,
Un porc bogat, al carui pantec era de-a pururea satul
Si care n'avusese parte in viata lui, decat de bine,
Avand mosii, din cari adesea porumbu'i putrezea 'n patul;
Intr'un cuvant, un porc nabab,
A fost intampinat odata, la poarta, de-un biet caine slab,
Flamand, abia c'un pic de viata
Si care nu mai vedea lumina decat asa ca printr'o ceata.

- Ah, fie'ti mila de-un biet caine,
Prea fericitule boer.
Da-mi frimiturile-ti de paine,
Nu ma lasa sub sfantul cer,
De foame istovit sa pier.

Dar porcul , care dupa masa, gusta dulceata unei poame,
Din cale-afara de mirat,
Pe bietu' caine l'a 'ntrebat:
- De foame-ai zis? Ce-i aia foame?

Ne mai putand sa stea 'n picioare si istovit, cazand pe branci,
Flamandul stins, proni sa'i spuna: Cand nu mai ai ce sa mananci,
Simti o sfarseala fara margini slabesti, de te doboara vantul
Vezi verde-galben se 'nvarteste cu tine parca tot pamantul
Cu vremea, mintea nu mai poate, din tot, nimica sa'nteleaga,
Apoi te stingi, precum se stinge o lumanare arsa 'ntreaga

Si bietul caine 'si dete duhul. Dar porcul, ne bagand de seama,
Raspunse rar, cu gura plina de-a poamii prea gustoasa zeama:
- Pai, stii ca e o fericire sa'ti fie foame, draga caine?
Si tu 'ndrasnesti sa mai ceri paine?!
Auzi, ma rog: sa vezi anume
Cum se 'nvarteste 'ntreaga lume;
Cum vin, privirea sa'ti desmierde, culori de rosu-galben-verde;
Sa mi-te simti, intr'un cuvant,
Usor ca fulgul dus de vant
Si totusi sa te plangi de soarta si sa cersesti ca un tigan?
Pai, iarta-ma, dulau balan:
Ori esti ingrat, ori sarlatan!

Si porcul, scuturand agale brumatul tigaretei scrum,
Nici ca s'a mai uitat la caine si, mandru, si-a vazut de drum.


Flamanzilor, cand vreti sa cereti dela satui nitica paine,
Cum a cerut sarmanul caine,
Acelui ce gusta din poame, -
Sa cereti numai dela omul care a'ndurat candva de foame,
Caci, altfel, nu e vorba goala proverbul care-mi vine 'n gand
Si care spune ca: "Satulul nu crede bietului flamand".


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!