agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-05-13 | |
la ce-aș păstra mereu în gând
întâia zi de iarnă de parcă frunzelor murind le-aș pune-n loc o candelă sărmană la care în genunchi să stea jelindu-mi sfânta vineri sunt putrezi toți copacii tineri împăunați ca pomul de crăciun trei zile-mpodobirea ține apoi iei zilele cu tine nici nu apuci să-ți tremure sclipirea rămas bun ce rost ar mai avea să spun aceste vorbe pe străzi chitara nu mai cântă buric și țâțe-nseamnă nuntă iat trubadurii trubadurii sorbiți de scurgerea bordurii de la metrou aud o voce moale ca un furou urmează... și cobori unde urmează pe stânga sau pe dreapta nu contează pentru ei e mai important traficul uite unde și-a găsit dobitocul să cânte pe șine ne dă peste cap graficul ce paștele mă-tii cauți aici mă dezleg integrame haine rupte sânge vorbe despre mame evident fără rimă la metrou lumina e totdeauna puțină bă dacă nu mă lăsați în pace vă tai strig fluturând deasupra capului pixul pe tunel vine clocotind stixul nu vă speriați e lumina de iarnă spune asistenta ridicând jaluzeaua în ramă iar eu credeam că vin sărbătorile ce albe mi se păreau în pomul de crăciun ciorile serul lor cârâit între fese cu cioc de seringă făcea candela să se stingă o visam pe sfânta vineri ascunsă în rucsacul nostru de tineri când plecam din gară cu primul tren fără bani fără bilet fără țintă când sărăcia nu putea să ne mintă ceream împrumut sfârșitul de săptămână nașului analfabet polițailor t.f. care pentru a nu molipsi și pe alții ne coborau repede pe stânga sau pe dreapta unde era gara bună seara bună seara ne salutam cu localnicii iar ați adus bă d-ăștia jalnicii de ce paștele mamelor voastre nu vă luați mă bilet ia spuneți bătaie sau spălați la closet îi răspundeam evident decât să stâlcească rahatul vreun trop mai bine îl rad și-l îngrop cică sunt proști ăștia care dezleagă integrame haine rupte sânge vorbe despre mame fără rimă totdeauna fără rimă lumină puțină lumină peste tot dacă nu faceți liniște evacuez sala zice judecătorul netezindu-și poala hainei sale negre cu guler de ciorap ce de ciori are-n cap ce de ciori are-n cap nu mă închideți duhului meu cântărețul din poezie nu sunt eu nu sunt eu și leșin nu de tot destul de puțin cât s-o visez pe sfânta vineri îmbrăcând cămașa noastră de tineri duceți-l în salonul cu gratii la geam domnule domnilor madam cu siguranță e o confuzie ce am eu trece cu ulei de motor sau cu o infuzie de ce vă priviți cu subînțeles eu sunt metroul care trece prin vers destul am auzit destul tună șeful comisiei dintre discipoli aud vagoanele cu rime te rog să nu ne devenim ridicoli ca semn de prețuire te invit în camera pregătită anume pentru tine de aici se văd atât de bine frunzele murind mințea pe ramuri candele sărmane la ele sfânta vineri se uita cu ochii unei mame o voce ca de furou pereților vibrează stimați călători metroul staționează
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate