am simtit dintr-o data caldura si am deschis ochii
si am cascat prelung, intinzandu-mi mainile odihnite de nefiinta.
eram gol, dar nu-mi cunosteam goliciunea,
caci nu stiam ce insemna inca dorinta.

mi-am rotit privirea si am vazut lucruri fara vre-un inteles,
caci nu intelegeam nici cine sunt eu ...
eu?! eu eram doar parte din tot ce vedeam,
Dumnezeu.

dar nici pe El nu L-am cunoscut, intr-atat eram de nou
si chiar fara sa-L cunosc I-am cautat in graba simtirea
si am inteles ca din El ma nascuse, ca din El nicicand nu va fi
trecuta trairea.

mi-a zambit si mi-a spus: "Priveste si invata sa te bucuri de toate!"
iar eu mi-am deschis ochii neobijnuiti cu asa o lumina
si mi-am pus palma la ochi si-am privit si-am vazut
ca nimic n-avea vina!

am vrut sa graiesc, sa Ii spun ca toate-s perfecte,
dar nu stiam sa articulez inca cuvinte
si-am gangurit ceva de neanteles
iar El iarasi a ras, la fel ca-nainte.

a-nteles desigur bucuria gandului meu,
caci mi-a spus de o data-ntristat si plin de durere:
"Te bucuri acum, dar din tine va naste o lume
ce va schimba acestea toate-n amarul de fiere!

Du-te acum, te-am lasat spre pieirea
a tot ce-am Creat, caci Insumi nicicum
n-am sa stric ceva din toate ce vezi,
acesta ti-e proaspatul drum!"

asa mi-a spus in clipele-acelea
si-apoi mi-a suflat de-o data in fata
iar eu am uitat cate-mi spusese
si strain de tot m-am trezit iarasi la viata.