agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-05-17 | |
Am râs și-am plâns la viața mea
de toate alea, zău așa... Am râs de mulți și-am râs de lume, dar cel mai des... am râs de mine am râs în urma neputinței, am plâns în fața pocăinței... Mă chinuie și-acuma gândul că mai ades m-am închinat când mă știam că-s în păcat. De multe ori în sinea mea, eram cu masca...si plângea, iar când nu ridicam privirea de supărat, sau că rușinea era prea mare....sau și mai mare era vina, eram cu masca dar... râdea. Nefericit bufon, o mască-n fel ce râde, enterteimiam în jur, sperând că totuși cineva s-o prinde... și niciodată n-am putut, de vină e genunea, s-arăt de fapt cât sunt de trist și cât de tristă-i lumea Din când în când, ce-i drept mai rar, am fost și fericit... dar și atunci zâmbeam amar că n-am o mască....n-am nimic, am muncit și am iubit atâta cât m-am priceput și când mi-aduc aminte, ...nici masca nu mai râde dar totuși sper că-n urma mea să las ceva...un gând rebel, ceva ...așa ca un apel, sau mai degrabă ca o frustă : măscăriciul care râde, totuși, ...e masca cea mai tristă Acum, sărman olog, în prag de bătranețe, mă-ntreb, în loc de epilog: Oare ce rost au... două fețe?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate