Povestea lacului

Ma arde-n zbor amorul tau pribeag,
De ani de zile eu suspin si zac,
Trec vanturi ce se aduna in desag,
Iar umbra mea ramane tot pe lac.

Cenusa-n sufletu-mi ai presarat,
Sfintit-ai trupul meu c-o lacrima
Ce din neant s-a prefacut in mat
Si din materie in azima.

Nimic nu pot sa-ti cer acum cand pleci
Caci inima nu-mi cere sa te las,
Sa-mi iei sageata aruncata-n veci
In astrul ce privea fara de glas.

Ma uit la tine cum pasesti spre mal,
Si-oglinda mea reflecta pasu-ti gol
Raman iar singura in vaz solar,
Pe lacul ce adapostea un stol.