mi se scurge lumina din ochi
iluzoriu analfabetă
și perpendicular aripilor tale
de parcă n-am altceva de făcut
decât să-ți dau apă la moară și mură-n gură
viața

cică toate drumurile duc la Roma
dar unele cărări întortocheat umbrite
ca linii circular halucinante
sunt ciudat răsfrânte în pași
efemer organici

ia-ți, dar, umbra în spinare
treci
mut precum o lebădă
și caută-ți vad mai primitor
aburilor
ori aruncă-i pe albia sâmbetei pomană
pietrelor desculțe de sudorile anotimpului ăstuia


obsedat