ai spune că din păru-i curg
biserici molatece și negre
de n-ai ști că unul din străbunii ei
purta o lamă de buldozer în cizmă
și creștea în ogradă
câteva cămine culturale ce-i ciuguleau
din palmă
ai mai spune că zâmbetul ei=rază de soare
dar ce te faci cu altă rudă de a ei
de pe la mama dracului, malu’ stâng al iordanului, colț
cu sediul miliției, mă rog, cam pe acolo,
se îmbrăca duminica decent (costum negru, cămașă albă, cravașă
roșie) și cutreiera dulcele
târg al ierusalimului
predicând cu elan despre
criza de penurie și
și încă vreo câteva chestii
ai mai spune tu multe logofătule
căci în casă e frig și bine
iar afară e cald să nu scoți
tapirul din casa de cultură
iar sectoriștii au dat în pârg
în bietul pârg
dar ea nu te mai ascultă de mult
stă și tricotează șosele albe pentru
turiști negri
și când ți-e lumea mai dragă
trosc îți trântește o vorbă dulce și
simți că de fapt nu ești
acolo și-ți cade în cap o cărămidă cu
etichetă de fondu’ plastic „să-ți intre
bine în cap“ încearcă ea să ridice tonul dar nu
reușește tu, băiat bun, pui mâna s-o
ajuți și-ți cade tonul pe picior
adio viață sportivă
te gândești cu sfială că mai bine ai fi stat acasă dar îți
amintești că acolo te așteaptă
în fața porții administratorii poștașii sectoriștii acrobații
și șarpele boa care
mai ales șarpele care
la ora asta probabil
stă la masa ta cea mică
și compune-o scrisorică
scrisoare de-amor
pentru tov.Ganea de la consiliu
(pentru așa ceva îți trebuie tupeu, nu?)
își vin în minte la un moment dat versuri:
“și-ai să te lupți cu tigri, cu rafaela cara”
de pildă
vers la care tavi, săracu’, a lucrat eroic
te uiți apoi mai atent la iubită și observi
că de fapt nici ea nu e acolo ci cu
trei kilometri mai la sud se
plimbă la braț cu sora ei care
e catedrală și care
azi a îmbrăcat un tricou cu frații dolănescu pe spate și președintele comunității turco-cipriote
rauf dentkash pe fațadă
ceea ce
denotă