De ce-ti sunt ochii verzi
ca frunza unei flori nemuritoare
in adierea vietii trecatoare
eu ii iubesc, de ce nu crezi !?

De ce cand plangi
in plansu-ti moare
o-ntreaga lume de petale,
de trandafiri,
de nuferi albi,
de lacramioare?

De ce cand razi
la buzele-ti tremuratoare
se-nchina zei si la picioare-ti
aseaza cadouri scumpe
din alte lumi?

De ce te-apleci peste cel mai tanar dintre poeti
ce te-fioara cu cuvinte nerostite
si nerozii neauzite?

De ce te joci cu viata mea
splendoare a zilelor de maine?

In lumina palida a lampii
sarut tacut icoana ta!