nu
mai vreau:
nimic să-mpart cu nimeni!
nu
sunt egoist –
sunt viul mort!

ce de lumânări în sfere cerul
mi-a aprins în galaxii de tort!

ziua beau
și noaptea scriu în rest
îmi tai barba morții în oglindă –
pendulează luna spânzurată
ca o iudă
necioplită-n grindă

nu
mă pierd cu firea
nu
mă plâng –
treizeci de arginți nu am avut
vreodată
nu
sărut obrazul și nu scuip
gura lumii nedezvirginată

verbul de ridic de verb
mă doare
undeva în cot sau împrejur –
doamne păcătos mai sunt!
îmi pare
că mă doare – uite! –
chiar în cur

merg x2 pe mâna lui pilat
(m-am pilit și iar iubesc latina)
rog o precistă jelind carbonizat
să îmi spună unde e latrina

undeva pe zidul putrezit
înclinat spre stânga scriu
ureea
face-o hartă-a mării moarte
parcă
ar urma lumina din iudeea

ce de lumânări în sfere cerul
mi-a aprins în galaxii de tort!
incapabil să citesc în stele
îmi dau ochii popilor ca ort

foarte
greu primesc prea-sfinții mită
dar… în fața domnului: să fie! –
îmi scot visele
păcatele îmi scot din iris
și le numără: ... 50…1000…

bip (cenzura)
morții mamei mele-njur
mi-a tăiat buricul prea din mine
îmi bălăngăne în suflet coada
un lup alb
cu chip parșiv de câine

ochi
albaștri mincinos de verzi
ca o iarnă aburind o mare
coastele
carenă sau cangrenă de vapor
ca un duh
schilod de mâini și de picioare

tac afumat ca lumânarea
mă arde-n limbă un fitil
am știrbit
din gură-mi curge ceara
sânge dumnezeului debil

ca un pedofil privesc la amorașii
palului havuz
cu nori și pești
coapsa e nerăbdătoare nu așteaptă
limpede ca din izvor să crești

îmi fac sexul tău pe sexul meu
o copcă
nu mai sângerez nici nu mai pescuiesc
verbele mă dor
mă doare viața
lumea a de altă-n care te iubesc

mă brânzesc apoi în piele
ca-n burduf
din mesteacăn o să-mi măsur
copârșeu
patru elefanți de zahăr ars
îmi vor tăinui în cimitire
trupul greu

cumpănindu-mi armele la brâu
calea stelelor în codri voi aține
cu arginții iudei tâlhăriți
voi mânca de ziua mea o pâine

aceasta nu e poezie –
e răvaș!
nu
mai vreau:
nimic să-mpart cu nimeni!
sorii îi mănânc
sunt jarul din făraș –
cal înaripat voi fi
nu câine!