După naștere vine moarte.
După moarte....
După răsărit vine apusul.
După apus întunericul se lasă
Peste vastitatea pădurilor de stejar.

Tu... bătrână lupoaică mi-ești mamă.
Cu lapte și sânge hrănitu-mai de mic.
În grota cea mai adâncă m-ai învățat să ucid
Și acum argint ți-e blana în palidă lumină.
Frații mei, străjeri ai nopții,
Mi-ați fost alături în orice furtună.
În haită mi-e inima scăldată
De simțiri adânci și niciodată sfârtecată.
Voi copii ai nopții, porniți îndată!
Veniți la mine, fiare ale beznei
Licărind odată cu luna plină
Ochi roșii în grotescul pădurii.
Guri însetate de moarte sublimă…
Veniți!
Urlați cântecul meu de jale
Pentru străbunii noștri întunecați.
Corbii mei negrii, coborâți din înalt de ceruri!
Voi fii ai norilor de ploaie,
Aduceți-mi foc și ape,
Aduceți-mi zăpadă și gheață.
Spirite ale pădurii, ascultați lupii!
Pe voi vă cheamă
Sa bântuiți pământul, să aduceți furtună,
Blesteme si moarte dușmanilor noștri
De dincolo de regatul nopții.
Războinici ai tenebrelor, soldați în pene și blană…
Vă invoc să distrugeți!