Îți văd ochii goi
și-un zâmbet înghețat pe buze…
Nu-ți acoperi trupul cu minciuni,
E prea devreme pentru costumul tău cotidian...

Te trădau pereții atinși de alte voci,
cărțile dezorientate de contururile altor mâini,
parfumul străin strângea de gât mușcata fidelă.

Am vrut să-ți răstignesc cuvintele,
să te arunc în strada lipsită de semne de punctuație,
dar e iarnă și nu știu să trăiesc dezgolită de tine.
În dimineața aceea m-am înnecat în negrul ceștii de cafea
pentru că nu a fost nici un semn de întrebare care să mă salveze.

Câteva telefoane, o scuză aruncată ca pe-o cutie de bere goală,
un regret și-un nou plan de viitor venite la ofertă peste ani ca semn de fidelitate.
Îmi plac privirile pline, nu cuvintele goale,
prefer berea la sticlă, nu dozele în ghenă
și mai presus de orice urăsc ofertele...
mereu sunt la produse proaste!