agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-06-12 | |
1
o emilia iubește un emilian scria pe pe o vedere pe care o învîrteam între degete ma chinuiam să-mi aduc aminte cînd am primit-o atît de străin de atunci atît de străin de acum de cînd s-a întîmplat asta dalai lama s-a reîncarnat cred de vreo paișpe ori mă uit la mine în mine și nu sînt eu eu nu sînt catolic ador să înjur o fac cu grație cu limba plescăind de plăcere dumnezeu se pișă pe ziduri cînd vine seara de la servici e și el om sfinții lui sînt suporteri care mănîncă semințe pe stadioane să te trezești dimineața cu ură să te trezești dimineața în mijlocul unei furtuni cosmice să te îmbraci cu același the famous blue raincoat dar de fapt să fii gol să defilezi în fața oglinzii să te întrebi cine ești la ce te pricepi să cauți răspunsuri pe sub canapea tăcerea să te străbată din cap pînă-n picioare s-au copt dudele ai buze mov s-au copt cireșele și ăsta e cel mai potrivit act de identitate 2 fac bine la toți și rău la nimeni răspunsul meu favorit mulțumesc de-ntrebare o duc bine mănînc bine fac sex pe unde apuc nu mă mai interesează dragostea și alte reacții cîștig atît cît să-mi întrețin dependența visez să scriu poemul cel mai frumos apoi să mănînc fiecare cuvînt cînd voi fugi de acasă șapte luni am stat în uter pînă mi s-a încrețit pielea șapte luni am exersat singurătatea șapte luni am exersat roluri de ziarist de preot sau agent imobiliar pînă cînd am ieșit în genunchi și-am urlat eu nu sînt toate acestea 3 mi-e dor uneori de vulturul negru de apartamentul de la etajul patru din decebal acolo mi-am lăsat mințile în pet-uri de bere probabil altcineva vorbește singur în locul meu și umblă pe stradă cu gîndurile mele mi-e dor de criș de toate păsările-n picaj despre care credeam că în ele se transformă armata de paralizați a ioanei niciodată nu am fost pictor m-a protejat bine mama dacă știam să pictez într-un moment de criză aș fi făcut un autoportret iar chipul din ramă ar fi ieșit și m-ar fi luat la bătaie 4 senzație permanentă de oboseală de parcă aș fi ajuns pe o planetă necunoscută și aș dormi îmbrăcat într-un costum de astronaut să nu-ți mai suporți trupul dar să fii conștient că ai de plătit impozit pe existență nimic nu se-ntîmplă și totuși se moare există un timp pentru toate așa cum se pune semnul egal între toți numai mie mi-a stat ceasul de mînă o fi și ăsta vreun semn că cineva are nevoie de martori să le confirme propria viață
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate