nu-mi pot imagina
o noapte fără vise
dacă aș renunța la ele
în trupul meu
s-ar închide o fereastră
și peste aerul mort s-ar
dezgoli întunericul greu
și rece ca un zid
uneori atât de rece încât
îi simt răsuflarea ca o
zbatere de fluture...

e ca și când cineva
mi-ar trece prin suflet
și semnul de pe talpă
m-ar condamna la dispariție...

...și ce ciudat cerul
cerul se întunecă va fi ploaie
îmi împachetez noaptea și-o rânduiesc
printre celelalte lucruri

înafară mai sunt și alte lucruri
de care am uitat...