Îmi pun aripi de gând
și-n zbor lin de condor
mă adâncesc în cerul din mine,
căutând spre zare cu disperare
un punct de orientare spre mine.
Trec cu ochii închiși, temători,
prin nourii vieții și cu un strigăt,
răspund ecoului din mine,
care vine, se apropie,
mă cheamă, îi aud strigarea,
dar, nu-l văd
de ceața gândurilor
prea multe și mărunte.
Planez mai departe
prin abisul din mine,
clipă de clipă,
căutându-l pe Sine,
poate într-o zi îl voi găsi
sau, mă va găsi el pe mine.