Desigur, pe toate drumurile
de-o moarte frumoasă se moare
iată vînzătorii de pămînt strigîndu-ne
prin piețele publice numele
iată morțiidinaintea amiezii
își spală fața pentru întoarcere
iată morți frumoși, iată
cea mai dreaptă seninătate.
Și creanga morților tăi
se răsucește în pămînt
murind pentru a doua oară
și tu porți golul lor
prin lume încă de la naștere
și tu aștepți încă de la naștere
și încerci să uiți
cum se moare de unul singur.


(din volumul "La marginea împărăției"-Cartea Românească/colecția Hyperion/1983)