Mă scăldam într-o dezamăgire surâzătoare,
ca în apele unei dimineți întârziate
și-mi ghiceai.

"Oamenii răi sunt grei, - spuneai
ca dintr-un înalt -
numai zborul porumbelului alb
poate intra
în cercul cerului.

Ascultă ciocnirea lespezilor
care împerechează norii
cu șarpele aerului,
îmbulzeala îngerilor
la cinematografele singurătății
nu ți se pare un semn?"

Voi chema depărtarea
la adăpostul unei aripi
să se nască dorul de paradis:
obiectele fricii
sunt la baricadă.