Mi-ai întins mâna ta mică în care încape universul
țineai o scamă care ție ți-a părut floare
ai dăruit-o mamei cu aceeași licărire în ochi
cu care îl așteptam pe Moș Crăciun
în iernile copilăriei.

Ai rupt o frunză ieri și cu mirare o cercetai
pe toate fețele o ridicai spre cer
mi-ai dat-o mie spre păstrare
ca pe-un prețios cadou am pus-o
în dreptul inimii...

Te privesc anume să-ți înțeleg fericirea de pe chip
când mă cauți cu ochi de copil
curios și șăgalnic
aproape că ating
minunea de a fi

mirarea că sunt...