Mergea cu spatele
Nu alerga, mergea încet,
pentru a număra pietrele de pe drum
și pentru a-și măsura pașii-
îi plăceau simetria și proporția
Niciun pas mai mic sau mai mare
decât gândul pe care îl trezește o piatră
când te împiedici pe drum

Mergea și cânta din flautul fermecat

Când îl auzeau femeile,
închideau ferestrele
și le astupau copiilor urechile

Când îl auzeau fecioarele,
se despleteau și alergau pe dealuri
și cântau cu luna și soarele

Când îl auzeau feciorii,
începeau să se roage
să le dea Dumnezeu putere să-l urmeze

Animalele care nu erau închise
se prindeau în hore
și începeau să spună povești celor mari

Florile începeau să devină boboci
și mlădițe creșteau pe acoperișurile caselor

Și omul-flaut mergea tot mai departe
și înaintele devenea tot mai mare
și înapoiul tot mai rotund

Cântecul se întorcea în ecou
flautul în tei
și omul în pămant.