agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-07 | |
liniștea ca o piersică zemuind
ideea de iubire iubirea însăși inclusiv teama mai ales teama că nenorocirea-și va umfla pieptul iar nasturii vor ceda unul câte unul totul se coace pe dinăuntru în timp ce noi crescuți mari ne trecem unul altuia prin priviri fără să le clintim amnezii fulgurante peste cea mai mare dintre toate iluziile- trecutul nostru o vreme am crezut că păsarea ne-a lepădat (dar parcă poate ști sau mai ales spune ceva un făt despre pântecul înconjurător) fiindcă sunt zile când văzul îți alunecă mă fac melc și nu se lipește scot coarnele și nu se prinde auzul îți alunecă mă fac cântec zadarnic când trebuie să devin un țipăt înfiorător mi-e tare tare frică de mine aș putea chiar să te ciupesc de obraz dar carnea ți-e piatră să te trag de barbă dar părul ți-e iarbă îți strâng mâna în mâini dacă te desprinzi ia-mă cu tine un ochi îmi plânge timpul acestei fericiri celălalt stă la pândă ba chiar mi-aș dori să trăiesc veșnic iar dacă nu măcar să mă știu plictisi în această găoace de ce mi-oi fi amintit tocmai acum căldura care leagă animalul mort de omul viu și animalul viu de omul mort ca un fluid sunt unele lucruri a căror atingere nu se șterge niciodată poate de asta sau din cauza unor altfel de zile când rolurile se inversează oarbă sunt în cădere sunt o mână îți trece prin carne una se odihnește pe creștet da asta e coaja verde și caldă în care mă simt miez de nucă vag îmi aduc aminte umărul nu mi-e frumos oare ce-ți veni să-l săruți așa pur și simplu tocmai acum când desprinderea întrece nu doar răspunderea ci și teama știi că mi-e foarte rușine de unele atingeri chiar și între noi doi noi doi ca școlarii cuminți ne ținem tot timpul de mână fie că suntem sau nu pe stradă în mașină în somn dar mai ales în somn fiindcă doar așa acele sângelui mai înțeapă și ne putem întoarce pentru încă o vreme în burta acestei bucurii tăcute ca un pumn de pământ
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate